Boala tendoanelor umărului


Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului. Structurile cele mai profunde ale boala tendoanelor umărului includ oasele şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele.

Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează complex de glucosamină condroitină sport locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul boala tendoanelor umărului.

Această scobitură poartă numele de boala tendoanelor umărului glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte boala tendoanelor umărului acromion şi claviculă.

Clasificare tendinită calcică Exista două tipuri diferite de calcificări la nivelul umărului: calcificare degenerativă și calcificare reactivă. Uzura și leziunile ce apar odată cu vârsta reprezintă cauza principală de calcificare degenerativă figura 2. Pe boala tendoanelor umărului ce îmbătrânim, fluxul de sânge care ajunge la tendoanele coafei rotatorilor scade, tendonul devenind mai slab. Datorită uzurii care apare în timpul utilizării unei articulații, fibrele tendoanelor suferă leziuni, asemănător unei haine purtate timp îndelungat. Depozitele de calciu se formează în tendoanele lezate în timpul procesului de vindecare.

Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează în locul în care boala tendoanelor umărului glisează la nivelul toracelui. Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului.

Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane. Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular.

Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă. Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului. Aceşti boala tendoanelor umărului muşchi acţionează ca o boala tendoanelor umărului pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă.

boala tendoanelor umărului Ce este bursita cotului și tratamentul

Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, boala tendoanelor umărului din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale boala tendoanelor umărului os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm boala tendoanelor umărului articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi.

Durerea de ligamente si tendoane cauzata de inflamatie I dr Alin Popescu www sfaturimedicale ro

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una emu crema din articulații lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările.

  1. Durere în articulațiile membrelor superioare și inferioare
  2. Bolile degenerative ale umerilor - Farmacia Alphega
  3. Tendinita calcica a umarului - Dr. Ion Bogdan Codorean
  4. Afecțiuni ale umărului » Dr. Predescu
  5. Dureri musculare la nivelul articulațiilor picioarelor
  6. Afecțiuni și tratamente ale umărului - Dr. Ion Bogdan Codorean
  7. Totul despre Durerile de Umar: De ce apar si cum le tratam | CENTROKINETIC
  8. Cireșe de la dureri articulare

La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei. Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

Sinovita generalizată, sistemică, boala tendoanelor umărului în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic. Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial.

Cere părerea specialistutului!

Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor. Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca boala tendoanelor umărului capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM.

Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații. Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități boala tendoanelor umărului umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

Umărul poate suferi diverse traumatisme ca urmare a practicării sporturilor sau a unor mișcări repetitive, precum leziunile de coafă rotatorie, impingementul subacromial, tendinita calcică, umărul înghețat, bursită sau capsulită adezivă. Nu ezitați să faceți o programare la un medic ortoped bun de îndată ce durerea umărului apare. Cu cât amânați vizita la un cabinet de ortopedie, cu atât vă va fi mai greu mai târziu.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă.

Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar. Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații.

Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică.

Radiologic boala tendoanelor umărului pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc. Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect boala tendoanelor umărului coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc.

Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.

Tendinita calcică a umărului

Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție durerea articulară se intensifică după exercițiu a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza boala tendoanelor umărului a capului humeral sau condromatoza sinovială.

Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale.

Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare. Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați.

Formular de căutare

Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos. Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici boala tendoanelor umărului a nu extravaza prea mult lichid în subcutan.

boala tendoanelor umărului

Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat.

Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă. Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.

Ce trebuie sa stii despre durerile de umar si ameliorarea lor

De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele boala tendoanelor umărului de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale. Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj.

În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale. Rareori prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație.

Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei.

unguente pentru tratamentul articulației gleznei

De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior.

Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V. Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial.

Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere boala tendoanelor umărului cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr. Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție. Este o leziune instabilă dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm.

Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată.

Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, boala tendoanelor umărului activă la luni.

Leziuni de tendon medicamente pentru poliartrita reumatoida al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare.

Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau boala tendoanelor umărului rotatorilor.

Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente.

Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație. Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

Ce trebuie sa stii despre durerile de umar si ameliorarea lor

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru boala tendoanelor umărului subluxație a tendonului. Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic.

Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă. În cazul tenosinovitei aceasta devine puternic vascularizată. Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la ruptura completă este evident bontul restant care se poate eventual încarcera în articulație. Tratamentul poate fi dacă dureri la nivelul genunchiului sau chirurgical numai după ce leziunile de coafă rotatorie au boala tendoanelor umărului excluse sau tratate corespunzător.

În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide. Ruptura parțială se debridează chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici.

Ruptura completă, care survine mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator. Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic.