Inflamația articulațiilor temporale. Durerea Articulatiilor - Tipuri, Cauze si Remedii


Recomandări Cele două articulații temporomandibulare, fiziologic identice, conectează condilul mandibulei de fosa articulară fosa glenoidă a osului temporal, fiind situate anterior de conductul auditiv extern. Sunt articulații de tip balama, sinovial - înconjurate de o capsulă fibroasă și alcătuite din ligamente, cartilaj, lichid sinovial și un disc articular. Acesta din urmă are rolul de a absorbi șocurile și de a permite glisarea mandibulei pe osul temporal în timpul deschiderii gurii. Mișcarea mandibulei e controlată de patru mușchi, mușchii masticatori: maseterul, temporalul, pterigoidul lateral și pterigoidul medial. Mușchii cu rol inflamația articulațiilor temporale deschiderea gurii sunt maseterul, temporalul și pterigoidul medial, iar cei cu rol în închiderea gurii sunt pterigoidul lateral împreună cu mușchii suprahioidieni cei care conectează mandibula de osul hioid.

Reumatologie Proteine şi teste de inflamaţie Inflamaţia reprezintă o reacţie inflamația articulațiilor temporale apărare a ţesuturilor vascularizate faţă de o agresiune locală. Ea implică în primul rând o inflamația articulațiilor temporale inflamatorie locală, care poate fi însoţită de un număr mare de modificări sistemice şi metabolice cunoscute ca — răspuns de fază acută.

volei dureri de cot articulațiile degetului stâng rănit

Inflamaţia are un rol important în mecanismele de apărare ale gazdei şi protejează organismul prin: — distrugerea microorganismelor şi substanţelor străine; — izolarea microorganismelor, care devin incapabile să exercite efectul lor biologic, ex. Stimulii, care determină un răspuns de fază acută, includ de obicei: activitatea fizică intensă, sarcina, infecţiile bacteriene şi virale, operaţii chirurgicale şi alte traumatisme, infarctul tisular, arsurile termice şi electrice, complexele imune ex.

osteochondroza medicamentelor pentru tratamentul coloanei lombare tratamentul inflamației articulațiilor mâinii

Există mai multe tipuri de reacţii inflamatorii, în funcţie de: agentul iniţiator, componentul de recunoaştere din sistemul imun de apărare al organismului sistemul complement sau recunoaştere imunămediatorii inflamaţiei mediatorii inflamaţiei derivaţi din sistemul complement, factori chemotactici derivaţi din lipide, chemokine, citokine pp.

Modificările de fază acută, inflamația articulațiilor temporale fi împărţite inflamația articulațiilor temporale modificări ale concentraţiei mai multor proteine plasmatice, cunoscute ca proteine de fază acută şi un număr mare de alte fenomene de fază acută modificări neuroendocrine, hematologice, metabolice, hepatice etc.

Această reacţie are la bază reglarea expresiei genice a proteinelor de fază acută la nivel hepatic, sub influenţa citokinelor, între care IL-6 are un rol esenţial.

inflamația articulațiilor temporale tratamentul artritei mâinii drepte

În cazul reacţiei inflamația articulațiilor temporale acute, creşterea concentraţiei proteinelor de fază acută este corelată cu activitatea răspunsului inflamator. În disfuncţia de organ fără inflamaţie, ea nu este prezentă.

Prevalenta durerii lombare si cervicale, asociate cu modificarile degenerative ale discului reprezinta probleme epidemiologice majore. Durerea de spate este a doua cauza care indreapta pacientul la controlul medical. Sectiune transversala prin coloana vertebrala Dintre toate tesuturile conjunctive discul intervertebral sufera cele mai importante modificari legate de varsta.

Prin urmare, determinarea proteinelor de fază acută inflamația articulațiilor temporale un criteriu important pentru diferenţierea dintre afectarea inflamatorie şi funcţională a unui organ. Afecţiunile maligne pot de asemenea conduce la o creştere a proteinelor de fază acută; utilizarea lor poate fi limitată însă în cazul asocierii unei infecţii.

inflamația articulațiilor temporale

Una dintre proteinele de fază acută, care înregistrează o creştere pronunţată, curând după ore de la stimulul inflamator este proteina C reactivă CRP ; de asemenea, după abolirea stimulului, ea înregistrează o scădere rapidă a concentraţiei datorită timpului scăzut de înjumătăţire.

Viteza de sedimentare a hematiilor VSHindicat ca test de screening în suspiciunea de reacţie inflamatorie inflamația articulațiilor temporale de asemenea pentru monitorizarea acesteia, înregistrează o creştere, cel mai devreme inflamația articulațiilor temporale 24h după iniţierea răspunsului inflamator şi după încheierea răspunsului de fază acută scade cu un timp de înjumătăţire de h.

În cazul afecţiunilor inflamatorii cronice ex.

LES, polimialgia reumatică, arterita temporalăîn care CRP este adesea normal sau numai uşor crescut, VSH este un indicator mai bun al procesului inflamator, util pentru monitorizarea afecţiunii. Afecţiunile inflamația articulațiilor temporale determină inflamația articulațiilor temporale proteinelor de fază acută reacţiile inflamatoriicele asociate cu creşterea policlonală a imunoglobulinelor, dar şi gamapatiile monoclonale conduc la creşterea VSH.

Un semn precoce al unui răspuns de fază acută, este creşterea alfa1-globulinelor pe electroforeza proteinelor serice, datorită inflamația articulațiilor temporale alfa1-antitripsinei; aceasta este urmată de o creştere a alfa2-globulinelor, datorită creşterii haptoglobinei şi ceruloplasminei. Fibrinogenul şi CRP sunt localizate în banda beta-globulinelor, care nu înregistrează o creştere la analiza serului, pentru că fibrinogenul lipseşte, iar CRP nu este detectabil din cauza concentraţiei prea mici.

inflamația articulațiilor temporale băi pentru durere în articulațiile picioarelor

Modificările alfa-globulinelor apar după h de la iniţierea răspunsului inflamator.