Cum se tratează epicondilita umărului. Epicondilita laterală sau cotul tenismenului, ce este si cum se tratează


Tratament Epicondilita se refera cum se tratează epicondilita umărului inflamatia unui epicondil.

cum se tratează epicondilita umărului

Conditia poate fi de doua tipuri: epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau a jucatorului de golf. Epicondilita laterala sau epicondilalgia laterala este o conditie in care partea exterioara a cotului devine inflamata si dureroasa.

cum se tratează epicondilita umărului

In timp ce denumirea comuna de cotul tenismenului sugereaza o legatura strinsa cu sporturile cu racheta, conditia poate fi determinata si de sporturi precum inotul si cataratul, poate apare la persoanele care lucreaza manual, scriitori si cusatorese, la ei care cinta la chitara si instrumente similare, cum se tratează epicondilita umărului si in cadrul activitatilor zilnice, obisnuite.

Epicondilita laterala este consecinta folosirii in exces a unor miscari ale articulatiei cotului, inflamatia cuprinzind tendonul extensor care origineaza din epicondilul lateral. Durerea acuta pe care persoana o poate resimti apare cind aceasta isi extinde complet bratul.

Epicondilita mediala sau cotul jucatorului de golf este o conditie inflamatorie a epicondilului medial al cotului.

Conditia este in unele feluri similara cotului tenismenului. Antebratul anterior contine citiva muschi implicati in flexia degetelor si a policelui si in flexia si pronantia incheieturii. Tendoanele acestor muschi merg impreuna intr-o teaca tendinoasa care se insera pe epicondilul medial al humerusului la nivelul articulatiei cotului.

Epicondilita laterală sau cotul tenismenului, ce este si cum se tratează

Drept raspuns la traumatismele minore, punctul de insertie devine inflamat. Conditia este denumita cotul jucatorului de golf, deoarece in acest sport se streseaza acest tendon.

unguent articular călugăr

Mai este denumit cotul aruncatorului sau al cataratorului. Folosirea excesiva a muschilor flexori ai degetelor inserati pe epicondilul medial, determina leziunile cotului la cataratori. Anatomia articulatiei cotului Cotul este o articulatie formata din trei oase: humerusul si cele doua oase ale antebratului: radius si cubitus.

Cele doua proeminente osoase resimtite la palparea latero-mediala a cotului reprezinta epicondilii lateral si medial. Muschii, ligamentele si tendoanele mentin articulatia.

Epicondilita laterala - cotul tenismenului

Cotul este o articulatie sinoviala. Proeminenta posterioara a cotului este reprezentata de osul olecran. Epicondilul medial al humerusului Este mai mare si mai proeminent decit cel lateral.

durere articulară medic specialist cum să dezvolți o mână după artrită

Acesta reprezinta locul de atasare al ligamentului ulnar colateral al cotului, al muschiului pronator rotund si al tendonului flexorului comun al antebratului. Nervul ulnar se regaseste in spatele acestui epicondil.

Epicondilul medial protejeaza nervul ulnar. Nervul ulnar este vulnerabil deoarece trece aproape de suprafata de-a lungul fetei posterioare a osului. Lovirea epicondilului medial determina o senzatie de furnicatura in nervul ulnar.

tratament epicondilita

Epicondilul lateral al humerusului Este o proeminenta tuberculata, mica, punct de atasare pentru ligamentul radial colateral al cotului, pentru tendonul supinatorului si pentru unii muschi extensori. Cauze si factori de risc Studiile efectuate arata ca epicondilita laterala este determinata mai ales de hiperextensia cotului.

reacția corpului la durerile articulare gel de condroitină cu glucozamină

Totusi, trauma reprezentata de loviturile directe pe epicondil, o smulgere fortata a antebratului sau o extensie puternica determina mai mult de jumatate dintre cum se tratează epicondilita umărului leziuni. Cercetatorii au propus o ipoteza asupra aparitiei epicondilitei. Aceasta ipoteza sustine existenta unor fisuri microscopice si macroscopice intre tendonul extensor comun si periostul epicondilian humeral.

Studiile histopatologice si anatomice efectuate evidentiaza implicarea leziunilor nervului radial si cubital in cotul tenismanului si cel al jucatorului de golf.

Anatomia articulatiei cotului

Nervii sunt compresati de catre adeziunile formate intre capsula articulatiei radiohumerale si muschiul extensor scurt al incheieturii miinii. Conditii asociate precum calcificarile capei rotatorilor, tendinita bicipitala sau sindromul de tunel carpian pot creste riscul epicondilitei.

Epicondilita laterală este o afecțiune dureroasă la nivelul cotului ce constă în inflamația tendoanelor care se inseră pe epicondilii laterali ai humerusului.

Tendoanele sunt relativ hipovasculare proximal de insertia pe os. Aceasta hipovascularitate poate predispune tendonul la degenerare hipoxica, fiind cum se tratează epicondilita umărului in etiologia tendinopatiilor.

Care sunt principalele simptome?

Patofiziologie Procesele patofiziologice care intervin in dezvoltarea epicondilitei mediale si laterale a cotului sunt de natura degenerativa. Modificarile degenerative cronice, noninflamatorii ale originii muschiului extensor comun carpiradial sunt adesea identificate la examenul histopatologic.

De asemenea, se intalneste la violonisti, medicii chirurgi, persoanele care bat la masina secretarele din cauza scrisului, barbatii care dau mana puternic, gospodinele care muncesc mult prin casa si solicita articulatia cotului. Cea mai mare incidenta este prezenta la grupele de varsta cuprinse intre ani, in special la jucatorii amatori de tennis datorita lipsei tehnicii de joc.

Practicantii sporturilor considera adesea ca epicondilita este determinata de natura repetitive a lovirii sutelor de mingi, care conduce in final la formarea unor mici leziuni in atasarea tendonului antebratului la cot. Totusi exista si alti factori speculativi pentru dezvoltarea epicondilitei cuprinzind practicarea sporturilor la virste inaintate, lipsa acomodarii adecvate la efortul fizic depus, diminuarea cronometriei mentale la contractiile excentrice musculare repetitive rapide.